Colaboararea părinţi - scoală, un model pentru copiii noştri sau cheia către succesul lor în viaţă ?

Motto: 
„Spune-mi şi o să uit. 

Arată-mi şi poate n-o să-mi amintesc. 
Implică-mă şi o să înţeleg” 
(proverb american)

Dintr-o anumită perspectivă, niciun sistem educațional nu poate atinge performante maxime dacă se confruntă cu indiferența sau opoziția părinților. Iată cele patru motive pentru care școala și familia se străduiesc să stabilească legături între ele :

,,Părinții sunt responsabili din punct de vedere juridic de educația copiilor lor.

Învățământul nu este decât o parte din educația copilului – o bună parte din educație are loc în afara școlii.

Cercetările pun în evidență influența atitudinii parentale asupra rezultatelor școlare ale elevilor, în special asupra motivației pentru învățare, precum și faptul că unele comportamente ale părinților pot fi favorizate datorită dialogului cu școala.

Grupurile sociale implicate în instituția școlară (în special părinții și profesorii) au dreptul să influențeze gestiunea școlii.” 

Al Macbeth în Raportul asupra relațiilor școală-familie, în țările Comunității Europene din anul 1994.

Pe de altă parte piedicile relației familie-școală pot fi de nivel comportamental sau de ordin material, pentru că această relație cere un efort material și de timp. Diferențele de opinie privind responsabilitatea statului și a familiei privind educația copiilor, impactul mediului familial asupra rezultatelor școlare ale copilului, eficiența sistemului educațional, îndatoririle familiei și participarea părinților la procesului decizional din instituția de învățământ, pot duce la dificultăți de comunicare sau chiar la indiferență.

Avem de-a face cu o problemă  de atitudine. Este mai greu de pretins, atât părinților, cât și  profesorilor, ca relația de colaborare școală-familie să fie un "drept de opțiune". Părinții ar trebui să cunoască obligațiile legale privind educația copiilor,  drepturile pe care le au, importanța atitudinii copiilor pentru reușita școlară și mai apoi în viață cât și  metodele de colaborare cu școala.

În privința colaborării cu școala credem că  această sarcină urmează să o realizeze profesorii dar și cu sprijinul Asociației de Părinți. Întrucât, în general, membrii asociației nu au competente profesionale în acest sens, misiunea de consolidare a colaborării școală-părinți, cade mai mult pe umerii profesorilor.  Cert este că și părinții trebuie să fie pregătiți pentru a-și  realiza rolul lor educativ, în  cooperare cu profesorii. Liceul teoretic ,,Nicolae Bălcescu”  din Medgidia asigura deja (asociației) părinților asistența necesară.  Dacă noi toți ne vom face datoria în anii care vor veni, atunci ne vom recâștiga bunul pierdut: încrederea în sistemul educațional. Problema este că nimeni nu are încredere în el dar toată lumea se ferește să-l sprijine, uitând că în fond, împreună am contribuit ca el să ajungă în starea în care este.

Cercetările arată că „în programele în care părinții sunt  implicați, elevii au performanțe mai mari la școală decât aceleași programe, dar în care părinții nu sunt implicați” (Henderson şi Nancy, 1995). Gradul de implicare a părinților în viața școlară a copiilor lor influențează și rezultatele acestora, în sens pozitiv: cu cât părinții colaborează mai bine cu școala, cu atât notele copiilor sunt mai mari. Educația nu este un proces de care este responsabilă în mod exclusiv școala, dar nici părinții; este un proces al cărui succes depinde de colaborarea dintre cele două părți implicate. Sunt situații în care apar bariere de comunicare între cadre  didactice și părinți, fie din lipsă de experiență, fie din lipsa spiritului  de echipă. Pentru binele copilului este recomandabil ca, fie prin efortul părinților, fie prin cel al cadrelor didactice, astfel de bariere să fie îndepărtate. În multe cazuri profesorii cred că părinții nu acordă  suficientă atenție copiilor lor sau părinții consideră că profesorii sunt prea distanți și nu se implică suficient. Comunicarea eficientă dintre profesori și părinți se reflectă în  dezvoltarea copiilor. Responsabilitatea educației și dezvoltării copiilor trebuie asumată în echipă: școală – familie. Implicarea părinților  aduce următoarele beneficii:

- Crește stima de sine a copiilor.

- Îmbunătățește relația părinte – copil.

- Părinții înțeleg mai bine ce se întâmplă la școală.

- Elevii au note mai mari.

- Elevii învață mai mult, indiferent de nivelul socio-economic, etnie sau de nivelul de educație al părinților.

- Au mai puține absențe.

- Își fac mai conștiincios temele acasă.

- Copiii și părinții dezvoltă atitudini pozitive față de școală.

- Profesorii au așteptări mai mari de la elevii ai căror părinți colaborează.

- Scade riscul consumului de alcool și al violenței.

- Câștigurile nu sunt evidente numai în primii ani de școală, ci sunt semnificative, indiferent de vârstă sau de studiu.

- Elevii se vor adapta mai ușor.

- Elevii vor fi capabili să-și stabilească planuri realiste privind viitorul lor.

În ciuda acestor beneficii, mulți părinți nu găsesc încă ,,rentabilă" o strânsa colaborare cu școala.

Dacă valorile noastre, ca părinți,  sunt bine argumentate și noi credem cu adevărat în ele, copiii noștri vor adopta adopta multe dintre ele. Drumul către dezvoltarea unui sistem de valori  este greu și  întortocheat. Dar cu siguranță el trebuie început de către toți. Împreună, părinții, copiii și profesorii putem face din școală un loc plăcut pentru toți cei implicați în procesul educativ, un mediu bazat pe încredere, comunicare, respect și flexibilitate.