ÎNVĂŢARE EFICIENTĂ

ÎNVAŢĂ CUM SĂ ÎNVEŢI

ÎNVAŢĂ EFICIENT, ÎNVAŢĂ RAPID

„Şcoala cea mai bună e aceea în care înveţi,

 înainte de toate, a învăţa”.

Nicolae Iorga

„Analfabetul de mâine nu va fi cel care nu ştie să citească,

ci va fi cel care nu a învăţat cum să înveţe”.

 Alvin Toffler

Dacă acum mulţi ani, volumul de informaţii pe care trebuia să-l stăpânească un individ era destul de mic, în zilele noastre volumul acesta a crescut considerabil, începând cu necesarul de a cunoaşte 1-2 limbi de circulaţie internaţională şi de curând chiar o limbă rară, multă legislaţie, un volum imens de informaţii în toate domeniile de interes cât şi în cele profesional şi de dezvoltare personală.

Şi totuşi, există tehnici care, printr-o riguroasă organizare şi prin obişnuinţă, de a reţine foarte eficient orice volum de informaţii în timp foarte scurt. Acest concept poartă denumirea de superînvăţare sau învăţare accelerată.

Un ciclu complet de învăţământ durează între12 şi18 ani. Mulţi sunt nevoiţi, prin schimbarea profesiunii sau prin diverse specializări, să continue învăţarea pe tot cursul vieţii. Lipseşte însă un lucru esenţial, un obiect de studiu, o materie care să-i înveţe pe elevi şi studenţi cum să înveţe eficient şi inteligent.

Învăţarea tradiţională tinde să fie:

- rigidă

- sobră, serioasă

- orientată pe o singură cale

- centrată pe mijloace

- competitivă

Trăim într-o societate informaţională, în care ştiinţa înseamnă putere (potenţială). De fapt, aşa după cum spunea Napoleon Hill, „cunoştinţele specializate pavează calea către bogăţii”. Aşadar, dacă vrei să ai succes şi să fii bogat, trebuie neapărat să devii excelent în ceea ce faci, să fii printre cei mai buni din domeniul tău. Pentru a ajunge „în vârf”, ai nevoie să te specializezi continuu, să înveţi şi să te autoinstruieşti mereu. Mai exact, trebuie să fii dedicat învăţăturii pentru tot restul vieţii.

Din fericire, în ziua de azi, cunoştinţele specializate se găsesc din belşug şi se pot obţine gratis (în cărţile şi revistele din bibliotecile publice) sau la un preţ foarte mic (în colegii şi universităţi, sau prin cursuri de specializare – serale sau particulare, cum sunt cursurile prin corespondenţă).

Cu toate acestea, nivelul actual al cunoştinţelor şi aptitudinilor se perimează într-un ritm mult mai rapid decât oricând înainte. De aceea, trebuie să studiezi continuu în domeniul tău de activitate, să fii mereu la curent cu tot ce e nou şi ce mai apare în specializarea ta. Pentru a reuşi să „ţii pasul” cu evoluţia din domeniul tău, dar mai ales pentru a ajunge şi pentru a te menţine în topul profesioniştilor din ramura ta de activitate, trebuie să fii foarte eficient în a dobândi noi cunoştinţe.

Capacitatea de a învăţa cât mai repede, de a înţelege cât mai bine şi mai rapid, dar şi de a reţine cât mai mult timp ceea ce ai învăţat, este una din abilităţile esenţiale ale oricărui om de succes. Şcoala te învaţă multe lucruri, dar, din nefericire, nu te învaţă şi cel mai important lucru: „CUM ANUME” să înveţi. ARTA de a dobândi noi cunoştinţe - de a ţi le însuşi şi de a le „integra” în ansamblul cunoştinţelor pe care le posezi deja - este mult mai importantă şi mai valoroasă decât cunoştinţele în sine.

Cele mai importante 3 tehnici de a învaţă mai repede şi mai bine. Însă, înainte de a face cunoştinţă cu tehnicile de învăţare eficientă, este foarte important să înţelegi cum funcţionează creierul uman.

Creierul vrea lucruri INTERESANTE!

Cercetătorii din domeniul psihologiei educaţionale, neurobiologiei şi ştiinţei cognitive, au descoperit faptul că creierul uman tânjeşte mereu după noutate – el caută permanent numai lucruri neobişnuite, ciudate, neaşteptate, care ies în evidenţă. Astfel, creierul se ocupă numai cu lucruri interesante şi înmagazinează doar informaţiile care contează, eliminând şi ignorând lucrurile obişnuite, normale, de rutină sau plictisitoare, pe care le întâlneşte.

Cum reuşeşti totuşi să înveţi acele cunoştinţe care nu te atrag deloc? „Trucul” pentru a reţine anumite informaţii – dar şi pentru a te putea concentra, pentru a înţelege mai uşor şi mai rapid un material nou, precum şi pentru a-l reţine timp îndelungat – este acesta: să-ţi convingi creierul că aceste informaţii sunt deosebit de importante, chiar VITALE!

Cum realizezi aceasta? Punându-ţi neuronii la treabă! Adică trebuie să faci anumite lucruri, care să intensifice activitatea creierului tău, lucruri care să-ţi activeze neuronii din ambele emisfere cerebrale – lucruri care să te provoace, să te motiveze, să te antreneze, să te inspire să rezolvi probleme, să tragi concluzii şi să descoperi noi cunoştinţe. Pentru asta ai nevoie de întrebări, exerciţii, provocări şi activităţi care să-ţi stimuleze creierul.

Trebuie să ştii că creierul este stimulat de emoţii, de aceea elementul esenţial care sporeşte atenţia (concentrarea), înţelegerea şi memorarea, este încărcătura emoţională a materialului studiat. Reţii mult mai repede atunci când materialul te face să „simţi” ceva. Cu cât sunt mai puternice sentimentele pe care le ai în timp ce înveţi, cu atât vei reţine mai repede, mai bine şi pentru un timp mai îndelungat acele informaţii. De aceea, se recomandă să incluzi în activitatea ta de învăţare lucruri care să te uimească, să te distreze, să te facă curios, să te entuziasmeze sau să-ţi creeze orice alt sentiment plăcut – fie chiar şi neplăcut, numai să te facă să simţi ceva, să nu te lase indiferent.

Acum că ai aflat ce este mai important despre felul în care funcţionează creierul tău, iată care sunt cele mai eficiente 3 metode de învăţare:

1. Învaţă pe altcineva!

Experţii din domeniul învăţării rapide au descoperit că cea mai eficientă modalitate de a absorbi şi de a-ţi însuşi noi cunoştinţe este aceasta: în timp ce înveţi, să te gândeşti cum ai putea „preda” noul material altcuiva. Îţi imaginezi că trebuie să explici – cu cuvintele tale – aceste cunoştinţe unei alte persoane, care nu ştie absolut nimic despre acest subiect.

De aceea, e bine ca, imediat după ce afli noi cunoştinţe, să le împărtăşeşti celor din jurul tău. Dacă nu ai cui să explici noile informaţii, atunci trebuie măcar să îţi „predai” ţie însuţi noul material – adică să-ţi explici ţie însuţi ce ai aflat, reformulând textul şi explicându-l cu propriile tale cuvinte.

ATENŢIE: Este important ca, atunci când le explici altora – şi chiar şi ţie însuţi – noile cunoştinţe, să NU foloseşti exact cuvintele şi formulările din textul iniţial (cel pe care trebuie să-l înveţi), ci să reformulezi textul cu cuvintele tale. Trebuie neapărat să elimini tonul formal şi limbajul academic, dacă vrei să înveţi cu adevărat. În schimb, trebuie să foloseşti un limbaj obişnuit şi un ton conversaţional, exact aşa cum i-ai vorbi unui prieten drag.

Piramida învăţării

Procedând astfel, câştigi 4 lucruri:

1. Te concentrezi mai uşor, mai repede şi mai bine – deoarece limbajul obişnuit, folosit într-un stil conversaţional, îţi captează imediat atenţia, tot aşa cum o discuţie prietenească te atrage mult mai mult decât o prelegere academică. Adevărul este ca, atunci când oamenii au impresia că se află într-o conversaţie, devin dintr-odată atenţi, deoarece trebuie să-şi urmărească interlocutorul şi să intervină în discuţie, atunci când e cazul (de ex. când sunt întrebaţi ceva).

2. Înţelegi mai bine noile informaţii – decât dacă te-ai gândi să le înveţi şi să le foloseşti doar pentru tine, deoarece efortul depus pentru a reformula cu cuvintele tale textul şi de a-l explica pe înţelesul tuturor, îţi „pune neuronii la treabă”, îi determină să fie „activi”.

3. Înveţi mult mai rapid. Întrucât înţelegi foarte bine materialul, nu va trebui să mai depui niciun efort pentru a-l memora. Astfel, îl vei învăţa în mod natural, noile cunoştinţe integrându-se de la sine în structura informaţiilor pe care le deţii deja.

4. Memorezi mai mult timp noul material, deoarece concentrarea necesară explicării conţinutului, cu propriile tale cuvinte, unei alte persoane, face ca aceste informaţii să pătrundă adânc în subconştientul tău, unde vor deveni o parte permanentă din memoria ta pe termen lung.

2. Vizualizează informaţiile!

 

Ştim cu toţii ca „o imagine valorează cât o mie de cuvinte”. Cercetătorii din domeniul învăţării rapide ne confirmă faptul că imaginile facilitează mult înţelegerea unui text şi se memorează mult mai rapid decât cuvintele singure (imaginile îmbunătăţesc cu până la 90% capacitatea de înţelegere şi memorare). De aceea, este bine ca să îţi construieşti cât mai multe scheme şi diagrame structurate, pe baza noilor cunoştinţe pe care trebuie să ţi le însuşeşti – scheme care să fie cât mai sugestive (să exprime relaţiile, dependenţele, incluziunile etc., dintre noţiuni) şi să fie adnotate corect (cuvintele-cheie să fie incluse în schemă, la locurile potrivite), eventual completate cu imagini sugestive.

Un exemplu de schemă reprezentativă pentru puterea magică a subconştientului oricărei persoane, este cea din articolul despre „Puterea subconştientului“, care exprimă faptul că subconştientul transformă în realitate gândurile împletite cu emoţie şi credinţă.

Subconştientul transformă gândurile în realitate

De fapt, aceste informaţii despre subconştient nu sunt chiar lipsite de legătură cu tema acestui articol – „3 Tehnici de învăţare rapidă şi eficientă”, deoarece aceste tehnici şi strategii care ne ajută să învăţăm mai repede, să înţelegem mai bine şi să memoram mai uşor şi pentru mai mult timp noile cunoştinţe, sunt tocmai metode de influenţare a subconştientului. Mai mult decât atât, cea mai puternică metodă de influenţare a subconştientului – autosugestia – este folosită şi în cazul învăţării eficiente, deoarece metodele de învăţare rapidă sunt de fapt forme de autosugestie, prin care îi sugerezi creierului tău exact ceea ce are el nevoie să ştie ca să înmagazineze materialul de învăţat, şi anume faptul că acest material este foarte important.

3. Pune-ţi întrebări!

Trebuie să ştii că creierul tău învaţă şi reţine cunoştinţe numai atunci când lucrează la ele. Acest lucru a fost descoperit şi folosit încă din Antichitate, de către învăţaţii din Grecia Antica, care utilizau, pentru a-i învaţă pe copii, metoda lui Socrate – metoda ce constă în faptul că profesorul nu făcea altceva decât să pună întrebări, concentrând atenţia elevilor şi determinându-i să găsească răspunsuri. În cazul învăţării prin întrebări, elevii nu mai sunt pasivi (nu doar ascultă, plictisiţi şi pe jumătate adormiţi, ce le povesteşte profesorul), ci sunt implicaţi activ în desfăşurarea lecţiei – datorită faptului că trebuie să răspundă la întrebări, elevii sunt permanent foarte atenţi la lecţie. În plus, prin întrebările bine alese, elevii îşi integrează în mod eficient noile cunoştinţe în structura de informaţii deja dobândite.

I. Învăţarea Rapidă şi Eficientă

Pentru a învăţa nu trebuie să aştepţi să îţi vină cheful, că poţi să aştepţi mult şi bine! Cel mai bine este să vă apucaţi imediat de treabă, fără amânare. Cea mai buna încălzire se face apucându-te imediat de lucru.

1. Planifică bine timpul

Dacă nu ai o planificare făcută, se pierde timp important ca să te hotărăşti ce ai de făcut.

2. Stare maximă de receptivitate

Pregătirea minţii pentru învăţare eficientă, fă câteva minute de relaxare fizică şi psihică.

3. Învaţă în acelaşi loc şi la ore fixe

Prin condiţionare, respectând locul şi ora, starea de spirit corespunzătoare se va instala automat.

4. Ordine pe masa de lucru

Fă ordine pe masa de lucru - dezordinea contribuie la distragerea atenţiei.

5. Accesibilitatea materialelor pentru studiu

Cărţile, creioanele, caietele trebuiesc puse la îndemâna de la început.

6. Mirosul

Mirosul este simţul cu impactul cel mai mare asupra mintii. Nimeni nu poate învaţa într-o cameră unde miroase neplăcut. Pune pe masă o farfurioară cu apa în care ai turnat picături de esenţe naturale, frumos mirositoare. Lămâia, lavanda generează calm şi armonie; vanilia, coriandrul şi tămâia favorizează concentrarea şi activitatea intelectuală; orhideea şi ambra favorizează starea de interiorizare şi de reculegere.

7. Poziţia corpului

Când înveţi, poziţia corpului are o mare influenţă asupra concentrării. Învăţarea în fotoliu sau în pat nu este eficientă.

8. Auzul

În afară de auz, urechea are în plus rolul de a energiza creierul. Muzica are un rol foarte important în învăţare. Ea sporeşte receptivitatea, capacitatea de concentrare şi elimina stresul. Este recomandat să asculţi o muzica cu ritm lent, în surdină. Nu ascultaţi muzica vocală când învăţaţi, vă veţi trezi „singing alone” în loc să citiţi cursurile.

Recomandări: concertul în sol minor pentru flaut şi coarde al lui Bach, concertul pentru vioară şi orchestră în Re Major, op. 61 a lui Beethoven, Preludiu Sarabanda din concertul nr.8 în Mi Minor al lui Corelli, Water music de Handel, concertul nr. 1 în Do Major pentru vioară şi coarde a lui Haydn, simfoniile Haffner şi Praga a lui Mozart, Largo din Iarna lui Vivaldi (merită!), Largo din concertul în Re Major pentru chitară şi coarde, la fel, Vivaldi. La fel de bine poţi asculta şi ceva mai modern, instrumental, Yann Tiersen, Enya, Gheorghe Zamfir, James Horner, Hans Zimmer, atât timp cât eviţi piesele cu tempouri contrastante.

9. Planificarea învăţării

Maximul activităţii intelectuale este între orele 9-13, scade între orele 13-15 şi începe să crească după circa o oră şi jumătate de la masa de prânz, atingând un nou maxim între 16-20. Memorarea este mai eficientă seara. Ceea ce se învaţă după-amiaza şi seara se reţine mai bine decât ceea ce se învaţă dimineaţa, somnul având un efect de întărire şi de fixare asupra informaţiilor obţinute în starea de veghe. După fiecare şedinţă de studiu intens (50 min sau chiar mai puţin), ia obligatoriu o pauză de 5-10 minute. Este preferabil ca şedinţele de învăţare să fie distribuite în timp – „puţin şi des”.

10. Nu gândi negativ

Mintea este nelimitată în capacitatea ei de a învăţa, singurele limitări sunt acelea care ne-au fost impuse din exterior sau pe care ni le-am impus singuri.

„Nu fiindcă lucrurile sunt grele când nu avem curaj, ci, fiindcă nu avem curaj, ele sunt grele” Seneca

11. Autosugestia şi meditaţia asupra succesului

Te va aduce în cea mai bună stare pentru a ajunge să înveţi la nivel de performanţă.

Autosugestia sau motivaţia face diferenţa dintre persoane, cele care reuşesc şi cele care nu reuşesc. Aceasta parte este bineînţeles pentru persoanele care nu reuşesc să înveţe, dar nu numai. Aceştia trebuie să îşi schimbe modul de a gândi, trebuie să alunge acele gânduri negative care le îngrădesc mintea. Gânduri ca: „Eu nu voi reuşi” sau „Nu pot mai mult”, trebuie să dispară din vocabular, ele trebuie înlocuite cu afirmaţii ca: „Eu sunt cel mai bun” sau „Voi reuşi” sau „Pot mai mult”, dar care trebuie întărite cu credinţa că aşa este. Deşi vor fi momente în care sunteţi în punctul de a ceda, gândiţi-vă la lucruri frumoase: un răsărit de soare la malul marii, un peisaj de munte, un lac pe apă căruia trec câteva lebede sau chiar imaginea unei persoane dragi şi folosiţi cuvântul de contact „Anulează”. Trebuie „să ţintiţi sus” şi să nu vă descurajaţi la primul eşec. Să va dau exemplul unei persoane care nu a cedat şi a reuşit. Aţi auzit de lanţul de hoteluri Hilton sau dacă nu, cu siguranţă aţi auzit de Paris Hilton. Până a ajunge în acest punct, fondatorul acestor hoteluri a dat faliment de 11 ori, însă a 12-a oară a fost cu succes.  Trebuie să ştiţi că nici cercetătorii de la NASA nu sunt cei mai inteligenţi oameni, însă prin aplicarea acestor tehnici de învăţare, au reuşit. Citisem zilele trecute despre ritualul campionilor. Cercetătorii au vrut să descopere ce îi diferenţiază pe tenismanii de top (locul 1 si 2) de cei de pe locurile 80-90. Pe parcursul acestor studii, ei nu au descoperit nicio diferenţa de tehnică între aceştia.

Secretele campionilor de tenis, le-au descoperit într-un meci direct între numărul 1 şi 2 mondial. Aceştia au descoperit că există 4 ritualuri pe care le fac după fiecare minge, fie câştigată, fie pierdută.

1. Primul lucru pe care îl face jucătorul de tenis, imediat ce este gata punctul, este să se întoarcă cu spatele la fileu. Ce a fost a trecut, indiferent dacă am câştigat sau am pierdut. Trebuie să îmi conserv energia pentru ceea ce urmează.

2. Al doilea lucru este schimbarea rachetei dintr-o mână în alta, pentru a se odihni.

3. Al treilea lucru pe care îl face, este acela de a se juca cu firele rachetei. În acest fel rămâne concentrat la meci.

4. Mersul matadorului. Când au fost întrebaţi ce anume îi învaţă la şcoala de matadori pentru a avea performante sub presiune, aceştia au răspuns: „Nimic! Doar să mergem cu capul sus şi cu spatele drept.” Ce vrea să însemne acest lucru. Tot timpul să priveşti cu curaj înainte.

Însă acest ritual era făcut de cei 2 tenismani, inconştient. Au repetat aceste lucruri până le-au intrat în reflex. 

12. Creează legături între informaţii

Atunci când apare o informaţie, creierul caută mai întâi în baza de date proprie dacă o recunoaşte. Dacă este similară cu ceva deja cunoscut, o va lega de aceasta. Când ai de memorat cifre, denumiri, elemente fără legătură între ele, încearcă să le dai o semnificaţie, chiar artificială.

Reţii mai bine dacă scrii în acelaşi timp deoarece se pun în acţiune şi alte mijloace (efortul kinestezic).

13. Împărţirea materialului – Lecţii, Capitole şi Subcapitole

Împarte materialul de învăţat în unităţi logice – lecţii, capitole, subcapitole. Nu trebuie sa îl împarţi pe număr de pagini, cum ar fi „învăţ 2 pagini şi le repet, apoi alte 2 ş.a.m.d”. Astfel, se distorsionează structura logică. Citeşte fiecare unitate o dată pentru familiarizare, a doua oară pentru înţelegere în profunzime. Urmează consolidarea finală a celor citite şi presupune răsfoirea cărţii în deplină cunoştinţă de cauză.

14. Extrage ideile principale, apoi detaliile importante – ele clarifică, lămuresc, întăresc, dezvoltă sau ilustrează ideea principală. Subliniază ideile cu o altă culoare. E bine să faci comentarii, adnotări sau note, pe măsură ce parcurgi lucrarea, astfel încât să realizezi o citire cât mai activă.

15. Redare liberă

Ori de câte ori înveţi, fă o redare liberă, cu propriile cuvinte, simulând astfel situaţia reală de recuperare de mai târziu. După cum demonstrează experimentele făcute, învăţarea cu redare este de 6 ori mai eficientă decât cea fără redare.

16. Aspectul notiţelor

Aspectul notiţelor are un mare rol în învăţare. Trebuie să se fixeze în minte, prin prezentare logică şi aranjare în pagină, astfel încât să poţi să le revezi mintal ca pe o fotografie. Evită monotonia grafică a textului. Alternează textul cu scheme, grafice, sublinieri, colorări.

Atunci când citeşti sau asculţi, converteşte informaţiile în imagini mintale realizând un film mintal. Foloseşte-te de toate simţurile.

Pentru a lua notiţe:

      - nu transcrieţi cuvânt cu cuvânt ceea ce se spune;

      - notaţi esenţialul, principalul, generalul;

      - folosiţi un mod propriu de exprimare dar notaţi corect expresiile;

      - folosiţi titluri, subtitluri, spaţii libere pentru completări etc.;

      - folosiţi prescurtările;

      - nu înghesuiţi pagina cu cuvinte (lăsaţi destul spaţiu alb în jurul notiţelor);

      - lăsaţi o margine largă pentru comentarii şi observaţii;

      - folosiţi scheme, grafice, tabele în loc de cuvinte…

17. Învaţă citirea rapidă

Când citeşti un rând, ochii execută între 4 şi 10 mişcări sacadate spre dreapta şi spre stânga. Pentru a reduce numărul mişcărilor de revenire a ochilor spre stânga, e suficient să urmăreşti cu creionul sau cu degetul în timp ce citeşti. Acest „truc” face să dubleze viteza de citire.

Nu poţi să citeşti cu voce tare mai mult de 150 cuvinte/minut. În citirea subvocalizată (mişcări mute ale buzelor) nu poţi citi mai mult de 200 cuvinte/minut, iar în gând poţi citi între 300-400 cuvinte/minut. Numai dacă nu rosteşti în gând atunci când citeşti poţi să ajungi la peste 2000 cuvinte/minut.

Deşi pare puţin ciudat, dacă ai la tine materialele după care te-ai pregătit, îţi va da un sentiment de siguranţă! Asta nu înseamnă să încerci să le foloseşti în timpul examenului! Cea mai bună metodă să reţii ce ai învăţat este să explici altora. În cazul învăţării „în salturi” şi a memorării forţate, în primele 3 zile, dacă nu revezi cunoştinţele, uiţi peste 80 % din ele. Pentru a preveni uitarea din primele zile, trebuie să repeţi în prima zi după învăţare. Depunerea unui efort voluntar, adică memorarea unui text în mod logic, bazat pe înţelegere şi urmând a fi redat în cuvinte proprii, e mai productivă decât memorarea lui pe de rost.

Biopsihoritmul ciclic zilnic are cinci vârfuri fiziologice (orele 5, 11, 18, 20, 24) şi cinci „căderi” (orele 2, 8, 14, 16, 22). 

Memoria de scurtă durată (MSD) are performanţe mai mari dimineaţa, iar memoria de lungă durată (MLD) – după amiaza şi seara. Dacă se ţine cont de curba uitării atunci ar trebui ca să se repete în a treia zi ceea ce s-a învăţat în prima zi.

Tehnici şi metode de învăţare:

- învăţarea sintetică (pentru materiale puţin ample – se citeşte şi se repetă global);

- învăţarea analitică sau secvenţială (mai întâi globală, apoi aprofundat, consemnând cu creionul);

- învăţarea progresivă şi cu repetări recurente (materiale voluminoase);

- învăţarea creativă (problematizarea);

- învăţarea prin conversaţie (METINCON);

- învăţarea de tip problemă-întrebare-răspuns (METINPROB);

- învăţare cu ajutorul reprezentărilor grafice (METINARG);

- învăţarea cu sens este mai economică decât întipărirea mecanică.

Nu veni la examen cu 2 ore înainte. Starea de tensiune trăita laolaltă cu ceilalţi e dăunătoare. Nu te gândi la ce subiecte vor pica, la ce subiecte nu stăpâneşti, te poţi descuraja.

În ziua dinaintea examenului următor te odihneşti.

Înainte de intrare în examen:

1. RELAXARE - scapă de emoţii prin tehnici de relaxare. E util să tragi aer în piept adânc de câteva ori, să bei un pahar cu apa sau să vizualizezi un peisaj care te linişteşte.

Uneori, însă, e greu să te relaxezi atunci când te paralizează teama. Primul lucru pe care trebuie să îl faci este să o pui pe hârtie, arată un studiu recent realizat la Universitatea din Chicago, citat de LiveScience. Cercetătorii au arătat că studenţii îşi pot îmbunătăţi notele, în medie, cu un punct, dacă înainte de examen scriu timp de zece minute despre propria teamă sau neîncredere. Cel mai des, stresul la care suntem supuşi în timpul unui examen ne afectează creierul, blocând uneori memoria, ceea ce poate duce la rezultate dezastruoase. Sunt afectaţi foarte des chiar acei copii care învaţă foarte mult, sperând să obţină note cât mai bune.

2. REMEMORARE – Rememorează un succes important pe care l-ai avut în viaţă, trebuie să îţi aduci aminte şi să retrăieşti de bucuria resimţită atunci când te-ai bucurat de un succes important.

3. IMAGINAŢIE – imaginează-ţi că ai luat deja examenul, sau ai luat o notă mare la teză sau lucrare scrisă. Imaginează-ţi şi trăieşte bucuria succesului.

4. Pentru a lua un examen, condiţia esenţială este să te prezinţi la el. Deci intră cu încredere în sală.

- Citeşte cerinţele exerciţiilor cu atenţie, pentru a înţelege ce ţi se cere;

- Chiar dacă ţi se pare că la prima citire a subiectelor nu ştii nimic, trebuie să te aduni şi să se te gândeşti bine la rezolvare. Pe măsură ce îţi vei aminti ce trebuie să scrii, vei deveni mai încrezător şi mai liniştit;

- Planifică timpul în funcţie de dificultatea exerciţiilor;

- Începe mai întâi cu ceea ce ştii şi apoi treci la ce ţi se pare mai dificil;

- Concentrează-te asupra testului şi rezolvă exerciţiile fără să te grăbeşti;

- Când nu te mai poţi concentra, numără până la zece şi respiră profund de câteva ori;

- Înainte să predai lucrarea, trebuie să o revezi pe toată. Poate îţi dai seama că ai făcut o greşeală sau poate observi că ai sărit peste un exerciţiu.

II. Cinci paşi pentru memorare

O metodă simplă şi eficientă de acumulare de informaţii este aşa numita metodă RICAR (Răsfoire generală, Întrebări, Citire activă, Amintire, Recapitulare). Răsfoirea materiei presupune o primă lectură a lecţiei, fără pretenţia de a reţine neapărat ceva, vizualizarea datelor şi a schemelor (dacă există).

În cea de-a doua etapă, cel ce învaţă îşi pune întrebări despre tema pe care o studiază, urmând să găsească răspunsurile la cea de-a doua lectură, numită citire activă. În timpul acesteia, se identifică răspunsurile, se fac corelări şi se diferenţiază informaţiile principale de cele secundare.

Amintirea, penultima etapă, are ca scop memorarea, aşa că se iau notiţe finale, în aşa fel încât, la ultima etapă, cea de recapitulare, să poată fi redată cu uşurinţă întreaga informaţie.

Metodă alternativă: cocktail-ul de materii

Învăţarea pe bază de scheme logice, cu sublinieri ori cu ajutorul unei liste de concepte şi cuvinte cheie sunt variantele clasice de acumulare eficientă de informaţie.

Există, însă, şi metode alternative, precum amestecul de conţinut ori învăţarea treptată. O reţetă care dă randament în mod surprinzător este „amestecarea” materiilor, care presupune învăţarea alternativă pentru două sau mai multe discipline. Specialiştii spun că avantajul acestei metode este că atenţia şi puterea de concentrare se menţin pe o perioadă mai mare.

Cei ce se pregătesc pentru o facultate la care se intră pe bază de examen şi au mai mult timp de învăţare la dispoziţie pot folosi metoda învăţării treptate: două ore dimineaţa, două seara.

Conform unor studii de specialitate, acumularea de informaţii la intervale mari de timp face ca datele să se fixeze mai bine în memorie. În momentele de relaxare şi în timpul somnului, creierul sedimentează informaţiile acumulate anterior.

Elementele de bază:

- luarea notiţelor la cursuri

Luarea notiţelor este o modalitate utilă pentru notarea ideilor furnizate de un profesor, o carte sau o altă sursă de informaţii. Luarea notiţelor implică doar reţinerea ideilor principale, prezentate într-o manieră cât mai concisă. Luarea notiţelor este o etapă esenţială a procesului de învăţare deoarece prin combinarea factorilor vizual, kinestezic şi auditiv informaţia se înmagazinează mult mai bine. Luarea notiţelor trebuie să fie un proces creator. Tehnica luării notiţelor „cuvânt cu cuvânt” este o practică greşită, fiind consumatoare de timp şi obositoare. Dacă profesorul nu dictează cursul, viteza de vorbire fiind mult mai mare decât cea de scriere, vor apare locuri goale, scrisul va deveni în scurt timp ilizibil şi inteligibil, chiar dacă se utilizează diferite prescurtări sau codificări simbolice. Prin luarea notiţelor trebuie ca expunerea oratorului să se transforme într-un rezumat. Evident că aceasta înseamnă eliminarea unor detalii, reducerea exemplelor la minimul necesar şi util înţelegerii ulterioare. Tehnica se poate îmbunătăţi în timp, iar notiţele vor dobândi o formă personală. În timpul notării este bine ca să fie subliniată terminologia şi pasajele mai semnificative. Ulterior, în timpul lecturării lor se vor completa spaţiile libere, se vor verifica numele proprii şi titlurile, se vor corecta greşelile de ortografie. Utilizarea unor spaţii libere de-a lungul foii va ajuta la efectuarea unor adnotări ulterioare inspirate de bibliografia parcursă, în legătură cu ideile consemnate. Utilizarea culorilor pentru sublinierea diferitelor aspecte importante ajută şi ea la fixarea informaţiilor utile. Se recomandă pentru luarea notiţelor utilizarea caietelor sau a colilor de hârtie, după principiul o disciplină-un caiet. În cazul luării notiţelor pe foi se recomandă scrierea numai pe o faţă şi păstrarea la un loc a tuturor foilor pentru a nu se rătăci. Luarea notiţelor este doar un punct de plecare în studiul individual, având un rol orientativ. Ele reprezintă doar punctul de vedere al celui care le-a emis: profesor sau autor.

- ergonomia învăţării;

- metodele de învăţare;

- memorarea eficientă;

- pregătirea examenelor;

- citirea rapidă.

Rolul profesorului şi al cărţilor este de a ajuta la formarea deprinderilor de a învăţa, apelând la lucrările unui număr mare de specialişti, fiecare cu viziunea sa asupra problemei. Lumea actuală prezintă un dinamism extrem de puternic, care se manifestă printr-o perisabilitate crescută a informaţiei ştiinţifice în contextul schimbării rapide a opiniilor morale, juridice, psihologice şi economice. Din acest motiv notele de lectură sau cursurile tipărite ale unui singur profesor au o valoare informativă, formativă şi orientativă parţială. Ele trebuie completate cu bibliografia generală şi specială a disciplinei, care trebuie să fie compusă din lucrări scrise în cât mai multe limbi.

Lectura este actul prin care se pot obţine informaţii dintr-un text scris şi se pot identifica două tipuri de lectură: lectura de amuzament şi de studiu. Al doilea mod de lectură are totdeauna o formă activă, interpretativă şi critică, scopul său principal fiind o înţelegere mai bună a problemei, obţinerea de informaţii cu privire la un anumit subiect, reţinând ideile de bază şi utilizând acest gen de informaţii în cadrul unei sinteze originale. Modalitatea de a învăţa cum să înregistrezi informaţiile oferite de un material este aceea de a întocmi un conspect, adică o prezentare precisă, prescurtată a cărţii. Aceasta trebuie realizată utilizând propriile cuvinte în încercarea de a se reda principalele idei şi argumente ale autorului. Un conspect condensează materialul urmând planul cărţii, principalele diviziuni şi subdiviziuni, ideile fiind prezentate în succesiunea lor originară. În cazul unor surse foarte importante, conspectul poate îngloba şi date statistice sau alte elemente de informaţie, însoţite de demonstraţiile autorului. Redarea cuvânt cu cuvânt a textului va fi utilizată doar atunci când citatul este considerat extrem de relevant pentru părerea autorului şi considerăm că poate fi utilizat drept argument în susţinerea unui punct de vedere.

O altă modalitate de informare documentară o reprezintă luarea notelor de lectură pe fişe de lectură care vor fi însoţite de fişe bibliografice. Fişele bibliografice seamănă cu cele utilizate în biblioteci şi vor cuprinde principalele date de identificare a sursei de informaţii. Utilizarea acestor fişe se poate dovedi utilă la o eventuală reluare a lecturii sau pentru alte persoane interesate. Întocmirea acestor fişe bibliografice permite regăsirea ulterioară a sursei de informaţii şi a informaţiilor din ea. Cel care doreşte să-şi construiască o carieră, se va reîntoarce frecvent la cărţile de bază şi în vederea acestui scop se întocmesc fişele de lectură care pot fi utilizate atâta vreme cât cartea respectivă mai este de actualitate. În timp se pot strânge zeci şi sute de astfel de lecturi (cărţi sau articole) şi identificarea din memorie a informaţiilor nu mai este o activitate simplă. Conţinutul unei fişe de lectură este dat de ideile referitoare la o singură temă sau problemă. Pentru fiecare idee principală se va întocmi o fişă separată. Cea mai potrivită cale de păstrare a fişelor este includerea lor în plicuri sau în dosare, pe faţa acestora fiind scrise datele din fişa bibliografică, pentru a facilita identificarea rapidă. În funcţie de conţinutul lor, fişele de lectură pot fi rezumative, numite şi sintetice, conţinând un rezumat al sursei de documentare şi analitice cele care conţin citate.

1. Atingerea scopului pe care îl aveţi în viaţă este condiţionat de studiul individual.

2. Feriţi-vă să vă faceţi munca neinteresantă.

3. Planificaţi-vă pentru studiul individual un timp minim pe care ulterior să-l măriţi progresiv.

4. Între orele 8.00-13.00 şi 16.30-21.30 sunt perioadele optime de învăţare dintr-o zi.

5. După fiecare 40-50 minute de concentrare şi învăţare faceţi câte o pauză de 10-15 minute, în care să vă relaxaţi (întins cu ochii închişi pe un pat sau fotoliu, vă plimbaţi, ascultaţi muzica, vă jucaţi, faceţi gimnastică sau conversaţii, care să solicite şi alţi centri nervoşi).

6. Dacă simţiţi că nu vă puteţi concentra asupra unui subiect sau teme anumite, învăţaţi-le pe părţi mici.

7. Faceţi însemnări, extrageţi ideile esenţiale din text şi întocmiţi un rezumat (însemnările sunt folositoare la recapitulare şi menţin atenţia).

8. Disciplinele sau temele asemănătoare să fie încadrate în program succesiv (ex. matematica, fizica, chimie). Măriţi pauzele dacă orarul nu va permite acest lucru.

9. Nu treceţi de la o temă la alta fără ca întâi să nu fie bine însuşită.

10. Nu vă aglomeraţi creierul cu informaţii curente, redundante, factuale sau puţin semnificative (date, cifre, termeni, ani, adrese etc.) şi care pot fi păstrate în agende, carnetele ş.a. Fiţi cât mai selectiv în reţinerea informaţiilor, iar când sunteţi obligat să memoraţi ceva fără relaţii logice între ele, apelaţi la sisteme mnemotehnice.

11. Repetaţi a treia zi ceea ce aţi învăţat în prima.

12. Nu învăţaţi intensiv (cu 3 zile înainte de examen), ci extensiv (zilnic, permanent).

13. Învăţarea intensivă este eficientă dacă ciclurile de învăţare sunt secondate de stagii aplicative, care să solicite intens cunoştinţele şi deprinderile achiziţionate intensiv.

14. Faceţi planul textului când învăţaţi, dacă nu va trebui oricum să-l construiţi improvizat, ad-hoc, puţin eficient, când veţi fi examinat.

15. Când nu înţelegeţi bine şi în profunzime materialul de învăţat, confruntaţi-vă cu cât mai multe surse (manuale, dicţionare, enciclopedii etc.).

16. În preajma examenelor, după învăţare, supuneţi-vă autoexaminării, simulaţi situaţia de examen, puneţi pe cineva să vă asculte şi să vă dea note, faceţi bilete de examinare, amestecaţi-le, trageţi 2-3 şi răspundeţi.

17. Feriţi-vă de prejudecata profesorilor în legătură cu capacitatea dumneavoastră intelectuală.

18. Feriţi-vă de eşecul ca „reacţie în lanţ” în învăţare şi la examen.

19. La examene, prima jumătate a grupei de examinaţi este favorizată în raport cu a doua.

20. Învăţarea pentru o anumită dată condiţionează uitarea după data respectivă.

21. Învăţarea în condiţii uşoare de stres şi anxietate (precipitare, mobilizare) este superioară învăţării în condiţii de relaxare totală.

22. Recompensele trebuie acordate la intervale neregulate de timp.

23. Cunoaşterea rezultatelor şi a erorilor în învăţare, mobilizează şi orientează pe cel ce învaţă în asimilarea cunoştinţelor.

24. Construiţi-vă tabele de specificaţie (liste cu cele mai importante noţiuni, teze, principii, ipoteze, formule, scheme etc.).

25. Învăţaţi activ-participativ (a), anticipativ şi creativ (b şi c)

                     a) scoateţi ideile principale, rezumaţi, conspectaţi, faceţi schiţe, proiecte etc. (aplicaţi cunoştinţele în practică);

                      b) învăţaţi pentru viaţă, pentru a face faţă situaţiilor imprevizibile care se cer intuite;

                      c) investigaţi, exploraţi, identificaţi noi alternative, generarea de noi sensuri şi concluzii.

26. Repetaţi imediat după învăţare, seara, nu dimineaţa şi în preajma examenelor.

27. Repetarea nu trebuie să reia în întregime conţinutul precedentei repetări.

28. Program de studiu individual pentru asimilarea temeinică a oricărui material în 10 zile:

Ziua	I	II	III	IV	V	VI	VII	VIII	IX	X
repetări	învăţare iniţială	.	3-5	.	.	1-2	.	.	.	1-2
pauză	.	p	.	p	p	.	p	p	p	.

29. Memoraţi foarte uşor şi repede informaţiile:

                        - simple, clare şi concise;

                        - sistematizate şi organizate intr-un sistem;

                        - legate de emoţii, sentimente, pasiuni, scopuri, idealuri, interese.

30. Folosiţi cât mai multe şi variate canale de recepţionare a informaţiilor (văz, auz, scris) şi surse de informare (manuale, fişiere, conspecte, notiţe, bibliografii, dicţionare, enciclopedii etc.).

31. În general, în urma unei activităţi de învăţare reţinem:

                        - 10% din ceea ce citim;

                        - 20% din ceea ce auzim;

                        - 30% din ceea ce vedem;

                        - 50% din ceea ce vedem şi auzim în acelaşi timp;

                        - 80% din ceea ce spunem;

                        - 90% din ceea ce spunem şi facem în acelaşi timp.

32. Învăţaţi atent părţile de mijloc ale unui curs.

33. Alternaţi învăţătura cu somnul (învăţarea fără somn favorizează uitarea; în somn creierul selectează, prelucrează, sistematizează şi ordonează cantităţi mari de informaţie la nivel sub conştient).

34. Folosiţi culorile, subliniaţi sau încasetaţi ideile principale, definiţiile, tezele etc.

35. Dacă aveţi de memorat nişte proverbe comparaţi-le şi grupaţi-le după sensul lor;

- o demonstraţie matematică = reconstituiţi-o fără sursa;

- denumirile geografice = căutaţi-le şi identificaţi-le pe hartă;

- gramatica (structuri) = construiţi-le singuri;

- frazele şi expresiile dintr-o limbă străină = prin practica retroversiunilor;

- cuvinte străine = în context;

- text literar sau ştiinţific = prin rezumare şi conspectare.

36. Concentraţi-vă asupra textului de citit pentru a înţelege corect ideile autorului.

37. Când luaţi notiţe, mai întâi, ascultaţi câteva min. (3-5’), sintetizaţi şi reţineţi esenţialul, reformulaţi esenţialul, reformulaţi cele reţinute şi notaţi-le în forma proprie de concepţie şi exprimare.

38. Notiţele se citesc şi se corectează cât mai repede după luarea lor, la câteva ore, în aceeaşi zi (la corectare folosiţi culorile roşu, verde, negru etc.).

39. Denumirile, formulele, date, definiţiile trebuie învăţate corect de la început.

METODE DE ÎNVĂŢARE

1. METODA ÎNVĂŢĂRII SINTETICE

- se recomandă când materialul de învăţat nu e prea mare şi nici nu are un grad ridicat de dificultate, când e compact, bine sistematizat şi organizat;

- etapele acestei metode:

 · o lectură sintetică (de ansamblu) cu atenţie, de la început la sfârşit, de familiarizare cu lecţia, apoi alcătuiţi schema generală pe o pagină (microplan de studiu individual);

 · o citire analitică (de înţelegere în profunzime cu un ritm lent şi concentrat la maxim, în care să desprindeţi ideile fiecărui capitol, subcapitol, paragraf, ipoteze, principiu etc.;

 · o lectura analitico-sintetică şi evaluativă sau de consemnare (rezumare, conspectare, luare de notiţe, elaborare fişe de studiu individual) extrăgând ideile principale, tezele şi concluziile, pentru a consemna noţiunile, principiile, definiţiile într-un conspect sau rezumat al textului;

 · faceţi o repetiţie pe baza de recunoaştere (repetaţi materialul parcurs, ajutat de conspect);

 · o repetiţie pe bază de reproducere (repetiţie fără conspect);

 · o recapitulare generală finală după câteva ore.

2. METODA ÎNVĂŢĂRII ANALITICE SAU SECVENŢIONALE

- se recomandă când materialul de învăţat e amplu (o lecţie voluminoasa, un capitol complex etc.) şi e foarte dificil sau când e fără o unitate sau structura de ansamblu;

- metoda constă din:

 · fragmentarea sau divizarea materialului în unităţi logice unitare şi compacte de studiu (lecţii, secvenţe tematice, capitole, subcapitole etc.); nu fragmentaţi materialul după pagini;

 · învăţarea fiecărei unităţi de studiu stabilită după modelul metodei de învăţare globală (sintetice - 1. );

 · operarea cu repetări, mai întâi, pe fragmente separate, apoi progresiv, pe grupuri tot mai mari de fragmente, pentru a asambla sau integra într-o structură asemănătoare celei iniţiale.

3. METODA ÎNVĂŢĂRII PROGRESIVE CU REPETĂRI RECURENTE

- este o combinaţie a primelor două metode (1.,2.);

- se recomandă pentru învăţarea pe perioade mari de timp (luni, trimestre, semestre, ani de studiu) a materialelor de studiu voluminoase sau de dimensiuni foarte mari: manuale, tratate, cursuri, cicluri de lecţii etc.;

- se procedează astfel: 

 · citiţi de 1-2 ori întregul material de studiu pentru a va familiariza cu conţinutul;

 · fragmentarea sau divizarea materialului în unităţi logice unitare şi compacte de studiu (lecţii, secvenţe tematice, capitole, subcapitole etc.); nu fragmentaţi materialul după pagini;

 · învăţaţi prima unitate sau modul (ex. A) după modelul învăţării sintetice (1. ) în întregime;

 · învăţaţi a doua unitate sau modul (ex. B) după 1.;

 · repetaţi cele două unităţi învăţate (A+B) împreună pentru a asigura integrarea lor;

 · învăţaţi a treia unitate sau modul (C) după 1.;

 · repetaţi cele trei unităţi împreună (A+B+C) pentru a le reconstitui structura de ansamblu şi relaţiile logice dintre ele;

 · învăţaţi a patra unitate sau modul (D) după 1.;

 · repetaţi ultimele 3 unităţi învăţate împreună (B+C+D) pentru a preveni supraînvăţarea cu efecte negative (A);

  ....................................................................... (ş.a.m.d.);

 · după 5-6 unităţi este indicată o repetare generală;

 · după învăţarea materialului, citiţi şi repetaţi pe grupuri de secvenţe de învăţare (3-5-7-10 capitole, secvenţe sau unităţi de învăţare) apoi prima şi a doua jumătate a materialului, iar în final, în întregime.

4. METODA RICAR

- numele acestei metode provine de la iniţialele a cinci faze de studiere a unei cărţi, capitol, articol etc.:

I	R	=	răsfoirea generală, studierea prefaţelor, a alineatelor subliniate, a concluziilor (examinare de ansamblu).
II	I	=	întrebări - puneţi-vă întrebări aşteptând răspunsul de la lucrare.
III	C	=	citirea activă prin căutarea răspunsurilor la întrebări, reţinerea esenţialului.
IV	A	=	amintirea punctelor principale şi memorarea lor.
V	R	=	recapitularea, reţinerea esenţialului.

Pune-ţi permanent întrebări!

De aceea, învăţarea dirijată de întrebări este una dintre cele mai puternice şi mai eficiente metode de învăţare cunoscute vreodată. Se recomandă să foloseşti aceasta metodă în studiul tău, fiind propriul tău profesor – adică fiind atât profesor (îţi pui întrebări), cât şi elev (răspunzi la ele).

Se recomandă să nu începi niciodată citirea amănunţită a unui text, fără a avea în gând o serie de întrebări la care doreşti să obţii răspunsuri. Asta pentru ca întrebările îţi sugerează scopul materialului şi te menţin atent – devii în acest fel un cercetător activ, în loc de un pasiv răsfoitor de cărţi. Întrebările trebuie să ţi le formulezi încă din timpul răsfoirii preliminare a cărţii. Titlurile şi subtitlurile paragrafelor sugerează mereu întrebări. Se recomandă să-ţi formulezi întrebări mai ales când te uiţi la primul şi la ultimul paragraf.

E bine să-ţi formezi deprinderea de citire interogativă. Adică, trebuie să te întrebi mereu, în timp ce citeşti: „Care este ideea principală din acest capitol/paragraf/alineat?”, „Am mai întâlnit cumva aceste noţiuni? Ce ştiu deja despre ele?”, „Unde sunt faptele care să sprijine aceste afirmaţii?”, „Pot oare să mă înşel în privinţa a ceea ce credeam că ştiu despre aceasta problema?”, „Ce înseamnă asta?”. Deseori, chiar autorul pune câteva întrebări la începutul sau la sfârşitul capitolului. Întrebări de felul „Cum?”, „Cine?”, „Unde?”, „Când?”, „De ce?”, „Ei şi?”, ar trebui să nu-ţi lipsească din minte atunci când citeşti. Şi, pe măsură ce răspunzi la întrebări, fii pregătit să formulezi altele!

Învăţare eficientă – Bibliografie

- Detalii inedite despre felul în care funcţionează creierul uman, dar şi tehnici de stimulare eficienta a creierului, găseşti în intro-ul oricărei cărţi din seria „Head First” publicată de O’Reilly Media. La adresa http://www.headfirstlabs.com/readme.php găseşti principiile de învăţare rapidă care sunt folosite în fiecare carte din seria Head First.

- Un ghid preţios – pentru orice elev şi student, dar şi pentru orice persoană dedicată excelenţei – care te învaţă tehnicile fundamentale de studiu eficient, este cartea „Învaţă cum să înveţi”, scrisă de Derek Rowntree şi apărută în 2001 la Editura Studenţească.  http://www.amazon.com/Learn-How-Study-Derek-Rowntree/dp/0751520888

ÎNVĂŢAREA EFICIENTĂ

CE ESTE ÎNVĂŢAREA EFICIENTĂ?

Învăţarea eficientă are trei caracteristici importante:

- este activă;

- este orientată către scop;

- duce la rezultate măsurabile.

ANTRENAMENTUL INTELECTUAL

           

Gândirea laterală. Edward De Bono este psihologul care a introdus conceptul de gândire laterală, o formă de gândire care coexistă cu cea verticală, completând-o.

Gândirea verticală este logică, operează cu tipare şi urmează căile naturale. Produce raţionamente de tipul „cauză-efect”, construieşte pas cu pas pentru a ajunge la o concluzie. Este gândirea de tip analitic. Persoanele care folosesc gândirea verticală se călăuzesc după logică. Ei sunt tentaţi să creadă că există o singură soluţie a unei probleme şi folosesc pentru rezolvarea acesteia modele matematice, matrici şi raţionamente de tip deductiv.

Gândirea laterală presupune o rezolvare în mod creativ a problemelor. Reprezintă o strategie folosită deliberat pentru a întrerupe şirul obişnuit al gândirii, înseamnă o plasare în afara contextului obişnuit al problemei, o schimbare a perspectivei din care este judecată aceasta. Implică imaginaţie, capacitatea de combinare şi recombinare a ideilor, strategii de creare a noilor algoritmi.

Gândire verticală	Gândire laterală
- Logică; - Tinde înspre soluţii acceptabile; - Reţine denumiri, categorii, clasificări din experienţa anterioară; - Este predictibilă;	- Nonlogică; - Caută soluţii alternative; - Încearcă să depăşească tiparele, denumirile, clasificările obişnuite; - Nu este predictibilă;

Abordarea creierului ca întreg (Caine şi Caine, 2002)

Promovează ideea concentrării, în achiziţia cunoştinţelor, şi pe întreg, nu doar pe părţi. Există un nivel mai complex, la care corpul, mintea şi creierul sunt inseparabile şi se află în interacţiune unele cu altele, influenţându-se reciproc, aşa cum au demonstrat cercetările în domeniul stresului.

Mintea nu funcţionează ca un mecanism automat, ci este un sistem adaptabil. Autoorganizarea mentală se bazează pe anumite puncte stabile, structuri pe care ni le formăm, dar acestea sunt permanent ajustate şi umplute cu informaţii şi semnificaţii aduse de experienţe ulterioare elaborării unui astfel de model mental.

Lectura rapidă:

Lectura rapidă ajută la parcurgerea şi înţelegerea în timp scurt a unui text.

Lectura accelerată: se referă la numărul de cuvinte parcurs într-o unitate de timp. Un aspect important este să ştim dinainte ce informaţii dorim din acel document.

Fişa de lectură reprezintă o modalitate de a înregistra informaţii utile despre materialele parcurse. De obicei se realizează pe hârtie de mărime A₆ .

Tehnici de învăţare eficientă

1). Luarea notiţelor este activitatea prin care reţinem informaţii atunci când ascultăm un vorbitor, care poate fi profesorul de la şcoală sau de la universitate, un instructor, un specialist, o persoană care ţine o conferinţă etc. Luarea notiţelor este utilă pentru memorarea informaţiilor, dar şi pentru referiri ulterioare la cursurile sau conferinţele înregistrate în acest mod.

Notiţele se pot lua în două moduri. O primă posibilitate include un proces în două etape: înregistrare şi prelucrare. O a doua posibilitate se referă la înregistrarea şi prelucrarea concomitent a informaţiilor.

2). Înregistrarea

O înregistrare eficientă presupune rapiditate şi acurateţe. Rapiditatea se obţine prin formarea unor deprinderi şi exersarea acestora până când devin automatizate. Câteva reguli care pot fi de folos pentru eficientizarea înregistrării sunt: abrevierile şi prescurtările, schemele, numerotările, marcarea cuvintelor cheie, evidenţierea conţinutului prin aranjarea în pagină, folosirea culorilor.

Abrevierile şi prescurtările se realizează folosind coduri unanim acceptate, dar şi prin alegerea unor coduri personale.

Schemele presupun integrarea unor figuri, desene, săgeţi etc.

Numerotările se folosesc pentru a marca ideile principale sau categoriile enumerate sau descrise.

Marcarea cuvintelor cheie se poate realiza prin sublinieri, accentuări, scris înclinat, majuscule, scris de tipar, steluţe, încercuiri etc. Atunci când recitim notiţele, aceste marcaje ne vor reaminti ce am considerat important atunci când am luat notiţele.

Aranjarea în pagină se referă la marcarea elementelor de conţinut prin plasarea lor în spaţiu într-un anume fel. Paginarea nu are doar valenţe estetice, ci şi de uşurare a receptării structurii textului.

Folosirea culorilor este recomandată pentru a pune în evidenţă idei, cuvinte cheie, fragmente de text, definiţii, citate, opinii personale sau ale profesorului etc. Marcarea prin culoare devine eficientă atunci când există stabilit un anumit cod.

Prin aplicarea regulilor menţionate în paragrafele precedente luarea notiţelor devine activă şi conştientă. Cel care notează nu este doar  un receptor pasiv,  ci se implică în activitatea pe care o desfăşoară, fapt care atrage după sine un nivel de înţelegere a informaţiei ridicat.

Etapa a doua a procesului de luare a notiţelor este prelucrarea şi organizarea acestora. Organizatorii cognitivi sunt extrem de utili din acest punct de vedere. Organizatorii cognitivi sunt reprezentări grafice care ajută la structurarea cunoştinţelor.

Vom prezenta în continuare câţiva dintre cei mai utilizaţi organizatori cognitivi, care pot fi folosiţi pentru structurarea notiţelor de la curs sau după cărţi: hărţile conceptuale, listele structurate, tabelele, matricile, diagramele.

- Hărţile conceptuale presupun organizarea materialului în jurul anumitor termeni cheie.

- Listele structurate presupun organizarea materialului prin clasificări şi serieri, pe baza elementelor comune.

- Tabelele sistematizează informaţia, oferind o imagine de ansamblu asupra trăsăturilor semnificative. Tabelele se organizează pe coloane. 

- Matricea conceptuală se foloseşte pentru a reprezenta conţinutul unui termen necunoscut. Structura unei astfel de matrici poate include: cuvântul, explicaţia înţelesului acelui cuvânt, un exerciţiu de utilizare corectă a semnificaţiei noului cuvânt într-un context şi un desen care să ilustreze sensul cuvântului nou învăţat.

- Diagramele sunt reprezentări grafice schematice, realizate pe bază de analiză şi sinteză. Diagrama Venn pune în evidenţă trăsăturile comune şi pe cele diferite a două idei, concepte, evenimente, obiecte etc. Se reprezintă sub forma a două cercuri intersectate. În primul cerc se notează trăsăturile primului termen al comparaţiei, în cel de-al doilea cerc se notează trăsăturile celuilalt termen al comparaţiei, iar în zona de intersecţie se notează elementele comune celor doi termeni.

1. Măreşte constant viteza cu care citeşti
Cât de confortabil te simţi când mergi cu viteză într-o maşină? Care este limita? Ideea este că unele persoane au învăţat să conducă repede şi se simt confortabil făcând asta. Acelaşi lucru este posibil în ceea ce priveşte cititul. Cititul rapid nu ţine atât de mult de tehnică cât de starea psihică. Ia ca exemplu un pilot de curse. Nu o să auzi niciodată muzică pe fundal în maşină. Pilotul este concentrat 100% la pistă şi maşină. Pentru a putea învăţa mai repede trebuie să ai aşteptări mai mari de la tine!
2. Priveşte carte ca o mână din care trebuie să extragi lucrurile esenţiale
Pentru a obţine materia primă dintr-o mină, muncitorii separă din rocă elementele esenţiale pentru a fi prelucrate şi a avea valoare. Cărţile oferă acelaşi lucru pentru cititori. Practic vei sorta prin mii de cuvinte pentru a obţine ideile esenţiale oferite de carte. Dacă vrei să înveţi mai repede, vei schimba doar perspectiva: renunţă la rocă şi caută materia primă. Cartea trebuie citită pentru a înţelege mesajul, nu pentru a explica fiecare cuvânt!
3. Renunţă la cititul cu voce tare
Majoritatea persoanelor au învăţat să citească cu voce tare pentru a fi verificaţi dacă greşesc. Problema este că o parte nu vor renunţa la această metodă. Pentru a citi mai rapid renunţă la acest obicei. Acelaşi lucru este valabil chiar dacă nu citeşti cu voce tare dar „citeşti în gând”. Acest moment este foarte important, începe a folosi doar ochii ca organ ce percepe cuvintele.
4. Foloseşte degetul pentru a citi
Pentru unii această metodă este cam ciudată. Probabil pentru că îşi aduc aminte de orele de lectură din gimnaziu. De fapt această metodă este esenţială pentru a regla viteza cu care citeşti. Te menţine concentrat, fără a sări paragrafele. De exemplu poţi folosi un creion pentru a urmări paragrafele sau pentru a nota ideile principale. În timp vei alege metoda potrivită pentru tine.
5. Renunţă la recitirea paragrafelor deja parcurse – NU sări paragraful!
În mod normal cititul este liniar, urmând fiecare rând; cu toate acestea se întâmplă ca uneori să ne întoarcem la un cuvânt sau chiar la recitirea unui paragraf. Facem acest lucru fără să ne dăm seama. Din acest motiv este foarte important să te concentrezi şi evită pe cât posibil „să sari rândul”. Gândeşte că vezi un film la TV şi nu ai cum să te întorci să revezi o secvenţă. Cu siguranţa dacă citeşti continuu vei înţelege mai uşor inclusiv cuvântul neînţeles pe care vroiai să îl reciteşti.
6. Foloseşte viziunea periferică
La fel cum este posibil să antrenezi muşchii, poţi să îţi antrenezi creierul să absoarbă mai multe informaţii/cuvinte citite. Exerciţiul pentru a folosi viziunea periferică constă în a imagina o linie pe mijlocul paginii. În loc să citeşti de la stânga la dreapta fiecare linie, încearcă să citeşti de sus în jos urmărind linia imaginară. Unii care citesc rapid desenează o linie pe pagină. Poţi compara acest exerciţiu cu viziunea pe care o are şoferul la volan. Deşi el urmăreşte linia drumului percepe atât semnele de circulaţie de pe marginea drumului dar şi ce apare în oglinzi. 
7. Învaţă să citeşti cuvintele cheie
40-60% din cuvintele de pe o pagină nu sunt importante pentru ideea principală. Dacă acele cuvinte ar fi acoperite, cu siguranţă vei putea să înveţi repede. În concluzie, dacă descoperi aceste cuvinte cheie, ai putea scana mai uşor textul. În funcţie de tipul textului citit, acestea vor fi diferite, de la conjuncţii/prepoziţii, până la cuvinte specifice materiei.
8. Elimină opririle pe un singur cuvânt
Pe măsură ce citeşti, uneori ochii se vor opri asupra unui cuvânt pentru a se odihni. De exemplu, copii care învaţă să citească se vor opri pe aproape fiecare cuvânt. Pentru a învăţa repede trebuie să treci mai uşor peste majoritatea cuvintelor. Renunţă la acest obicei, astfel vei progresa mai repede.
9. Pauzele lungi şi dese cheia marilor succese
Studiile sunt clare în această privinţă. Cititul continuu este mai puţin eficient decât dacă vei lua o pauză de cinci-zece minute la o oră. Poţi pune şi o alarmă iar pentru următoarele 60 de minute concentrează-te doar la citit. În fiecare pauză, dacă ai citit o oră, poţi face ceva ce îţi place: mănâncă ceva dulce, bea un ceai, priveşte pe geam.
10. Stabileşte un obiectiv pentru sesiunea de citit
Probabil cel mai important aspect dacă nu primul lucru pe care trebuie să îl faci pentru a învăţa repede. Ai o carte de 300 de pagini de citit? Stabileşte cât de repede vrei să o citeşti. Nu te lăsa pierdut în lectură. Stabileşte ca obiectiv 100 de pagini pe oră. 50 de pagini în jumătate de oră, 17 pagini în 10 minute, deci 1.7 pagini pe minut. Imposibil? Totul depinde de tine. Cu cât stabileşti un obiectiv mai mare cu atât te vei forţa să fii mai bun.

Trucul numărul 1: DORMI
Ştiu că majoritatea dintre voi în noaptea dinaintea examenului stau până la 3-4 dimineaţa şi când primesc foaia de examen uită tot. Cum vrei să îţi mai aminteşti ceva dacă tu eşti rupt de oboseală.
În timpul somnului informaţiile primite în timpul zilei se stochează în memorie. Un somn calitativ durează 7 ore şi jumătate aproximativ.  Vă recomand acest articol, un articol care mi-a deschis şi mie ochii în privinţa somnului.
Trucul numărul 2: ÎNVAŢĂ ÎN REPRIZE
Am observat că uneori  se ia cartea/cursul/notiţele în mână şi nu se mai lasă vreo 3-4 ore. Oboseşti enorm în acest fel. Creierul tău nu mai face diferenţa între informaţii.
De obicei când învăţ, iau ca etalon o oră sau 25 de minute, cu pauză de 10, respectiv 5 iar la un anumit interval o pauză mai mare. În timpul respectiv, nu fac nimic altceva decât să învăţ. În pauză ies afară, iau o gură de aer … las creierul să respire şi să se odihnească puţin. Când vin înapoi, sunt reîncărcat şi gata de acţiune.
Trucul numărul 3: FĂ-ŢI O HARTĂ A CUVINTELOR CHEIE
În facultate ai foarte multe informaţii de asimilat pentru examene.  E o muncă enormă sa le reţii pe toate. Şi nu ai cum, decât dacă ţi-ai implantat cu micro-cip în creier.
Metoda folosită de mine pentru a asimila cât mai mult este folosirea unei hărţi (mentale sau pe foaie). Cum procedez?
- Iau informaţiile cele mai importante (definiţii, clasificări) şi le caut cuvintele cheie.
- Le reţin şi apoi încerc să refac fraza dar cu propriile cuvinte folosind cuvintele cheie. În acest fel primesc puncte bonus şi pentru originalitate.
Astea sunt câteva din trucurile pe care le folosesc eu când învăţ. Sunt curios cum vă pregătiţi voi înaintea unui examen.
Scurtă teorie, cum înţelegi somnul „în 10 paşi simpli”:
1. Somnul e compus din 5 stagii: 1. tranziţie, 2. uşor, 3. adânc, 4. intens şi REM (stagiul de vis, „rapid eye movement”);
2. pe parcursul somnului, treci prin fiecare stagiu, cu suişuri şi coborâşuri, de mai multe ori (1 2 3 4 3 2 REM);
3. Când ai parcurs drumul de la stagiu 1 la stagiul 4 şi înapoi + REM, acela se cheamă un ciclu de somn;
4. Când dormi, somnul e compus din mai multe cicluri de acest gen;
5. După 2 cicluri, nu mai ai nevoie să intri în ultimul stagiu, astfel ai:
- ciclul 1: 1 2 3 4 3 2 REM
- ciclul 2: 1 2 3 4 3 2 REM
- ciclul 3: 1 2 3 2 REM
- ciclul 4: 1 2 3 2 REM
- ciclul 5: 1 2 REM
- ciclul 6: 1 2 REM
6. Un ciclu de somn durează 1 ora şi jumătate;
7. Pentru a-ţi recupera energia fizică, trebuie să ajungi în stagiul 4 (intens) – ai nevoie de minim 3 ore pentru asta;
8. Pentru a-ţi recupera energia mentală, trebuie să ajungi de cât mai multe ori în stagiul REM (consolidează informaţia învăţată, creează noi „cărări” neuronale, consolidează obiceiuri);
9. Un somn calitativ e compus din 5-6 cicluri de somn, deci trebuie să-ţi faci un obicei să dormi: ori 7 ore şi jumătate, ori 9 ore;
10. Problemele apar atunci când te trezeşti în mijlocul stagiului 4 sau 3; o să te trezeşti cu greu şi o să fii obosit în continuare.

Practică:
1. Intri pe internet la pagina: Sleepy Time
2. Apeşi pe butonul „zzz”, acesta îţi indică orele la care e O.k. să te trezeşti, la care chiar poţi să te trezeşti şi să nu fii obosit;
3. Îţi setezi alarma (la telefon) exact cu orele alea, doar aşa te asiguri că ai acoperit cu succes domeniul asta.


Referinţe bibliografice:
Mureşan, P   - Învăţarea eficientă şi rapidă, Bucureşti, Editura Ceres, 1990
Neacşu, I       - Metode şi tehnici moderne de învăţare, Tipografia Universităţii, Bucureşti, 1985
Rowntree, D - Învaţă cum să înveţi. Introducere programată în tehnica studiului eficient, Editura Didactica şi Pedagogică, Bucureşti, 1980