Deunăzi am fost convocat la adunarea Comitetului de părinţi LTNB
Medgidia la sediul din liceu.
Am urcat scările de la intrarea principală, mi-am dat datele
profesorului de serviciu care m-a luat în primire de cum am intrat şi m-a luat
la întrebări că cine sunt eu, pentru ce problemă am venit şi apoi, după
interogatoriu, am privit înainte către capătul holului. Am văzut ceva schimbat
şi nu realizam ce… Mi se părea că intrasem în alt liceu deşi ştiam unde sunt
chiar dacă era o oră destul de târzie, cam pe la 17.00, şi după o zi încărcată
la serviciu. Eu cred că eram conştient de deplinătatea simţurilor mele…
Priviţi ce am văzut:
În locul acelor „cuiere rabatabile” sau „vestiare” , la întregul parter
erau amenajate băncuţe! O minunăţie! Privindu-le mă bucuram ca un copil mic şi,
sincer, nu-mi pot imagina bucuria elevilor la vederea lor după vacanţă.Mi-a plăcut „varianta finală” a băncuţelor, frumos lăcuite şi lemnul dă
o notă de nobleţe faţă de orice alt material, fie el fier, furnir, placaj sau
plastic. Ştiam cum le lăsasem înainte de Crăciun pentru că participasem, cei
drept într-o foarte mică măsură, la transformarea primului „cuier” într-o
băncuţă ca şi reprezentanţi ai clasei a IX-a D. Am aflat că tot parterul a fost
transformat prin efortul reprezentanţilor claselor a IX-a D, a X-a F şi a XII-a
D (3 cuiere!). Bravo celor de la XII-a D! Nu sunt dintre cei care spun că mai
au doar câteva luni de învăţat în liceu şi nu-i interesează! Oare nu sunt cei
care au fost pe primul loc la spectacolul din 7 decembrie 2012?
Tot discutând cu colegii am aflat că lemnul, vopsirea şi lăcuirea a fost
opera liceului. Încă o dată un bravo dar de această dată liceului! Eu cred că nu se pune problema că nu ar exista bunăvoinţă. Pur şi simplu este vorba de lipsa de comunicare şi de faptul că încă nu am învăţat să lucrăm împreună, încă...
Uitaţi-vă că totuşi se poate!
Meditând la acestea, am urcat la etaj. Priviţi şi comparaţi:
Nu estetică, nici măcar utilitate. Sunt foarte curios dacă au fost utile
cândva în afară de a fi de folos depozitării măturilor, găleţilor, mopurilor
femeii de serviciu.
Comitetul de părinţi LTNB spera că în vacanţă se va termina de
transformat toate cele 15 cuiere în băncuţe… S-au realizat doar 5… Mai sunt 10…
Bucuria pe care am simţit-o la parter văzând băncuţele s-a transformat
în tristeţe urcând scările şi văzând că realizările sunt doar la parter şi
gândindu-mă că sunt convins că se mai găsesc părinţi ai elevilor din liceu care
să se priceapă la a mânui un flex, a face o sudură şi care să dorească să facă
ceva pentru copilul lui…
Viorel CONSTANTIN
Am publicat acest articol in primul rand pentru a putea termina acest mic proiect. In al doilea rand nu puteam sa nu aducem la cunostinta comunitatii LTNB, lista cu cei care au transformat parterul. Felicitari celor de la IX-a D, a X-a F şi a XII-a D. Din varii motive nu toata lumea a stiut despre aceasta actiune si drept urmare inca mai sunt 10 vestiare de transformat. Asteptam si celelalte clase sa ni se alature.
RăspundețiȘtergere