Despre uniformele şcolare

Discuția despre uniformele în școli apare în fiecare an și este o temă de gândire atât pentru conducerea școlii, cât și pentru elevi și părinți. Probabil că, la un moment dat, te-ai gândit și tu la argumente pro și contra acestei decizii de a introduce uniforme în școală. 

În legătură cu acest subiect, am şi eu câteva cuvinte de spus:

1. Prin haine, cei mai înstăriți încearcă să facă notă discordantă față de „amărășteni” - lucru care generează animozități și antipatii între colegi;

2. Datorită acestei „libertăţi” se creează o „concurenţă” deloc benefică între copii, „concurenţă” ce n-are nimic în comun cu şcoala sau educaţia.

În principiu eu sunt de părere că nu exista nici un beneficiu de pe urma acestei „libere” opţiuni asupra vestimentaţiei la şcoală... ba din contră, se acutizează problematica diferenţei de clasă…

Mie mi se pare că tinerii au ajuns să se judece între ei după felul în care se îmbracă, opţiunea muzicală etc. ... Lucruri NE-esenţiale din punctul meu de vedere…

Concret: nu te îmbraci pe gustul meu, nu asculţi o muzică cu care eu sunt „de acord” - nu vreau să te cunosc, nu ai loc în cercul meu… Acum, sincer să fiu, calităţile unui om nu se „rezumă” la atât... Poate unii oameni au un „handicap” în a-şi alege hainele potrivite sau poate că sunt unii oameni pe care chiar nu-i interesează acest subiect... Această „imagine” îi împiedică să aibă o relaţie normală cu ceilalţi...

Mă rog... Pe lângă haine sunt şi alte „atribute” ce sunt judecate la ceilalţi fără ca ele să aibă vreo relevanţă în construirea profilului uman, însă parcă hainele au o pondere ceva mai ridicată...

De câte ori nu aţi surprins la cineva o remarcă de genul: „Uite bă cum se-mbrăca aia... ca o ...(biip)” sau „Uite-l şi pe ... (biip) ăla...” sau poate „Ce ţăran, uite cum s-a îmbrăcat, cu maiou’ ăla de-n piaţă”.

Sună familiar „Ce treabă să am io cu idiotu’ ăla, nu vezi ce pantaloni cu turu’ până la pământ are pă el”, sau poate „Moa’ mă duc să-i sparg faţa lu’ roackeru’. Uite cum umblă cu gioarsa aia de tricou nespălat”.

Sau o remarcă de genul „Frate ce să vorbesc eu cu punkistu' ăla idiot cu jde mii de lanţuri şi pierceuri...” sau „Cum să mă uit la vaca aia, nu vezi ce ţoale de babă are pe ea, mă vede dreacu cineva vorbind cu ea şi-mi ies vorbe în liceu...”

Iată cum „colectivul” clasei se împarte instantaneu în rockeri, hopperi, punkisti, ţărani, răsuflate etc., cum să se mai împrietenească ăştia între ei când din start sunt atâtea lucruri care îi despart... O uniformizare în vestimentaţie la liceu ar da, poate, posibilitatea stabilirii unor legături mai apropiate între colegi care altfel s-ar respinge din prima, pentru că după ce cunoşti un om îndeaproape şi descoperi la el unele calităţi, poţi să treci cu vederea unele incompatibilităţi...

Ar mai fi de spus... însă nici eu n-am chef să scriu mai multe şi probabil ca nici voi n-aveţi chef să citiţi şi alte argumente...

Fără remarci de genu' „comunistule” că nu se pune problema... Nu-mi surâde ideea de „uniformizare” în general. E vorba punctual de problema uniformei şcolare...

Cred că şi eu sunt judecat în fiecare zi când mă duc la serviciu după cum mă îmbrac, dar simt că sunt unii oameni care mă plac tocmai pentru că mă îmbrac aşa, sunt alţii care mă displac şi sunt cei care contează cu adevărat şi anume acei oameni cărora nu le pasă cum mă îmbrac!

Nu crezi că mai sănătos ar fi să-i educăm pe copiii noştri că oamenii sunt egali indiferent de hainele pe care le îmbrăcăm, decât să le spunem că numai o uniformă ar putea să-i facă egali?

Iată câteva argumente pentru ambele părţi (toate argumentele sunt rezultate din studii realizate în şcoli din SUA):

PRO

Profesionalism 

Promovează disciplina

Reduce violenta

Preţul scăzut

Promovează identitatea şcolii

CONTRA

 Suprima Individualitatea

 Cauzează probleme de disciplină

 O mică legătură cu şcoală sau niciuna

Voi ce părere aveţi?

 Viorel CONSTANTIN