Prima zi de şcoală este totdeauna plină de emoţii,
atât pentru copii, cât şi pentru părinţi, bunici, fraţi şi surori mai mari.
Cele mai mari emoţii le au totuşi părinţii… Căci anume ei îşi văd copiii, care
până mai ieri erau în scutec, iar acum păşesc mândri spre şcoală, pregătiţi să
înveţe lucruri noi. Pentru elevii care deja ştiu ce înseamnă şcoala – emoţiile
sunt doar pentru că îşi regăsesc colegii, povestind ce au mai făcut în vacanţă.
Celor mici, care au venit în liceu în clasa a V-a,
le cresc emoţiile pentru că intră într-un mediu nou, cu colegi noi, neştiind de
fapt ce îi aşteaptă. Uitându-te la ei vezi pe feţele lor uimire, interes,
spaimă, curiozitate pentru tot ce se întâmpla în jurul lor.
A fost plăcut să vezi cât de încântaţi erau ei, să
simţi emoţia din jurul tău, să-ţi vezi copilul mândru că păşeşte pragul şcolii,
a fost plăcut să vezi părinţi care adâncesc amintirile făcând poze împreună cu
odrasle lor.
Este minunat pentru un părinte să-şi vadă copilul
încântat şi bucuros. Te simţi mândru ca părinte să ştii că ai ales o şcoală
bună, că ţi-ai mulţumit copilul şi că acesta este fericit în noul său mediu.
Mi-a plăcut foarte mult că toţi elevii aveau
cămaşă/ bluză albă, parcă era o „mare” care s-a revărsat în sala de spectacole,
o „mare” albă, vie şi zgomotoasă. Şi eu, cu tricoul meu uni negru, eram o pată în
această mare.
