De Paşti, porţile
grele ale cerului se deschid. Lumina harnică ne cuprinde pe toţi, iar lumânările
celor mai credincioşi se aprind de la sine. Suntem în plin mister, în taina cea
mai adâncă.
Prinşi în hărmălaia
oraşului, se întâmplă să lăsăm totul în ultima clipă. La ţară, este altceva. În
simplitatea lui, ţăranul ia cuvântul drept realitate şi se pregăteşte din vreme
pentru marea sărbătoare. În satul părinţilor mei, mai există şi astăzi obiceiul
ca în Săptămâna Patimilor, toată lumea să postească „de rece”, să nu mănânce
fiertură sau alte bucate preparate prin foc. Vigilenţi, vecinii se supraveghează
peste gard unii pe alţii. E mare ruşine şi prilej de revoltă ca din hornul bucătăriei
cuiva să iasă fumul trădător al lăcomiei şi neînfrânării poftelor.