Mulţumesc!

O mătuşă de-a mea, care (încă) citeşte câteva ceasuri bune pe zi, a venit acasă val-vârtej de la „serbarea de 8 martie” unde s-a dus să-şi vadă nepoţii la şcoala de la ţară.  „Ce atitudine iei băiete faţă de degradarea morală care se promovează de ziua mamei? Nu existau de făcut alte scenete decât cele cu copii deghizaţi în zlătăriţe, care la 10 ani dansează din buric?”, mi-a reproşat ofuscată septuagenara. Liceenii, de ziua femeii, au cântat muzică rock în engleză, şi au dansat pe ritm de manele! Profele, care-au asistat la spectacol, n-au auzit niciodată cuvântul mamă. Sau femeie. Şi asta de ziua ’mnealor!!! La teatru, tot de 8 martie, s-a jucat: ”O scrisoare pierdută” al cărei personaj principal, e o Joiţică, ştim noi cât de morală. De asemeni, în urbea mea, de ziua femeii a fost concurs de miss(!). Unde fetele s-au plimbat dezbrăcate prin faţa mamelor invitate la spectacol. Iar prin Bucureşti, de 8 martie vin unii Chippanddels, nişte tipi cu muşchi şi fără creier.