TEXT

Marţi, 24 octombrie 2017, ora 18.00, Adunare Generală a Asociaţiei LTNB Medgidia, la sediul liceului. Obligatoriu prezenţa a cel puţin un reprezentant pe clasă.

miercuri, 1 mai 2013

Cartea, lectura şi copiii


   Acum câteva zile, un tătic iubitor de carte, a scris un articol despre plăcerile pe care ţi le poate oferi lectura. Această temă mi-a declanşat dorinţa de a scrie ,,câteva” rânduri pe aceeaşi temă: ,,necesitatea reîntoarcerii la lectură”.
   Astfel că noi, cei care am citit rândurile cu o uşoară nostalgie, ne-am reamintit de România de dinainte de revoluţie, când lectura era considerată fundamentală.
De aceea, nu pot să nu-mi amintesc de timpurile când iubitorii de lectură stăteau la rând în faţa librăriilor, cu emoţie şi nerăbdare. Nu pot să uit că pentru a cumpăra o carte bună erai obligat să faci rabat cumpărând alte două cărţi în care se făcea propagandă comunistă prin literatură. Nu-i pot uita pe cei care se îndeletniceau cu ,,cetitul cărţilor” într-aşa măsură încât făceau efectiv naveta la Biblioteca orăşenească, atât de mare le era dorinţa de cunoaştere, sau altfel spus ,,foamea” de carte.


   De asemenea, îmi amintesc cu drag cum unii dintre noi găseau că e mult mai plăcut să citeşti pe o bancă în parcurile umbroase, aşa ca Eminescu, la umbra teiului bătrân. Alţii alegeau să urce pe munte, într-o poiană din apropiere, unde aşezaţi pe iarbă, în sânul naturii, însoţiţi de ciripitul păsărelelor, de zumzetul gâzelor si de susurul izvorului din apropiere, puteau să se cufunde nestingheriţi în paginile cărţii. Acolo erai doar tu şi cartea, uitai cu totul de lumea exterioară, savurai pe deplin fiecare fraza citită, departe de lume.
   Şi automat îmi vine în minte întrebarea: De ce nu mai citesc tinerii de astăzi?
   Gândindu-mă la lectura clasică, la cartea pe suport de hârtie, cred că mulţi dintre noi, gândesc acelaşi lucru: ,,Da, lectura este un mod de viaţă! Iubim cartea, iubim lectura!”
   Lectura ne-a format pe noi cei de astăzi, dar ce-i de făcut cu tânăra generaţie care citeşte foarte puţin! Cartea pe suport de hârtie este aproape o necunoscută pentru unii dintre tinerii zilelor noastre. Cum să ne ajutăm copiii să iubească lectura?

   Cine-i de vină, tehnologia virtuală? Să fie oare internetul un obstacol în deschiderea apetitului pentru lectura clasică, sau poate faptul că cititul pe carte clasică presupune un efort suplimentar, ori poate lipsa timpului sau bombardarea tinerilor cu diverse alte opţiuni, mult mai captivante şi ofertante conform cu noile tendinţe? Să fie tinerii de astăzi mult mai expuşi unor factori perturbatori? Desigur că da! Dar atunci, ce-i de făcut?
   Am putea fi consideraţi nostalgici, sau poate învechiţi, dacă stăm bine şi ne gândim că dorinţa noastră cea mai ardentă este aceea de a-i vedea pe tineri noştri lecturând. Am putea fi catalogaţi ca persoane care trăiesc în trecut, lucru total neadevărat. Aceşti tineri n-au fost învăţaţi să descopere plăcerea de-a citi şi nu li s-a explicat că acest mic, dar plăcut efort, este un mod de te forma ca individ.
   Pe de alta parte, trebuie să recunoaştem că nouă părinţilor ne-a fost mai la îndemână, a ne ,,uita” copiii în faţa televizoarelor şi a calculatoarelor. Ştiindu-i cu ochii la desene animate, filme sau muzică, în timp ce noi, mult prea ocupaţi cu problemele zilnice, ne vedeam liniştiţi de treburi, aruncam din când în când câte un ochi spre ei şi ne mulţumeam că sunt cuminţi.
Şi uite aşa s-a pierdut măsura, iar aceşti ,,prieteni ai familiei” au devenit distructivi, au creat dependenţă, au distrus relaţiile familiale şi nu numai, ne-au diminuat autoritatea de părinţi, le-a modificat structura sufletească, fizică şi spirituală.
   Cu toţii ştim că lectura are valoare morală, că este un act de o importanţă capitală. Şi tuturor    ne-ar plăcea să găsim acele mijloace prin care să-i determinăm pe copii să citească, să îi vedem interesaţi de activităţi mai constructive.
   Cartea este un organism viu, cu rol formator! Cu ajutorul ei ne autoeducăm şi asta pe tot parcursul vieţii. Lecturarea contribuie la dezvoltarea vocabularului, la posibilitatea de a ne exprima cât mai frumos şi cât mai expresiv. Există o mie şi unul de motive pentru care am putea dori să petrecem cât mai mult timp posibil în compania plăcută a cărţii. Mie personal nu-mi ajunge timpul să citesc atât cât mi-aş dori, nu mai am cincisprezece ani ca să-mi pot permite acest ,,lux”!
   Şi totuşi, stau şi mă gândesc că dacă impulsul de a pune mâna pe carte nu vine din proprie iniţiativă, daca nu dorim cu adevărat să citim, să ne facem prieteni cărţile, să petrecem momente speciale, dacă nu credem că o carte poate fi o adevărată aventură nu mai e nimic de făcut. Sau poate, dacă nu am început de la vârste fragede având alături drept îndrumători bunici de poveste şi mame iubitoare, care să ne citească seara la culcare la lumina lămpii sau dacă ne limităm doar la a citi lecturile obligatorii, atunci totul e în zadar. Poate că e prea târziu să mai trezim aceasta pasiune în sufletul copiilor noştri. Dar ce avem de pierdut dacă încercăm?
   Lectura contribuie la cunoaşterea mai adâncă a vieţii, a realităţii! Lectura te învăţa să gândeşti! Lectura unei cărţi bine scrisă lărgeşte orizontul nostru de viaţă! Cu ajutorul ei parcurgem spaţii imense şi călătorim în trecut sau în viitor. Deci, ce poate fi mai minunat?
Atunci când citeşti ţi se deschide în faţa o nouă lume, o lume a ideilor, dar şi a reperelor. Ce modele avem doar privind în jur sau la televizor? Omul zilelor de astăzi este un om grăbit, nu mai are timp de nimic şi acest nimic îl dezumanizează, îl destructurează. Iar falsele modele promovate peste tot nu fac decât să sugereze tinerilor căi facile de a-şi atinge idealurile, transformate şi ele în pseudoidealuri. Şi toate acestea nu duc decât la pierderea sufletului.
   Haideţi să ne întoarcem la biblioteci, la cărţi şi să descoperim în ele ceea ce au descoperit înaintaşii noştri! Haideţi să-i învăţăm pe copii să-şi aleagă cărţile, căci nu este indiferent ce citesc aceştia. Trebuie să-i învăţăm să evite cărţile care i-ar putea influenţa negativ şi să caute acele cărţi care să le ofere răspunsurile căutate, care să-i înveţe cum să se comporte în viaţă. Important este ca din fiecare carte să învăţăm câte ceva, să citim atent şi să reflectăm.  
   Deschizând o carte deschidem o lume nouă, avem ocazia să trăim o viaţa nouă, şi încă una, şi încă una… Avem ocazia să plângem şi să râdem, să iubim şi să ne bucurăm, să ne jucăm sau să călătorim cu ochii minţii şi ai sufletului, avem ocazia să facem tot ce ne este interzis în această viaţa pământeană! Altfel, vom înţelege într-un târziu şi vom regreta că nu am ştiut să fim fericiţi, că nu am ştiut să ne facem prieteni adevăraţi,  că nu am ştiut să găsim răspunsuri, că nu am ştiut să trăim!
   Când şi cum putem ajuta tinerii să înţeleagă că pentru a fi un om ce nu poate fi manipulat, ce nu poate fi îndoctrinat trebuie să ai o doză importantă de cultură, iar cultura se dezvoltă prin lectură.
   Am auzit pe cineva spunând că marii învăţaţi aveau o teorie conform căreia oamenii s-au format după chipul şi asemănarea cărţilor, minunată această asociere!
Lipsa educaţiei şi intoleranţa sunt principalele cauze ale manipulării, ale derizoriului şi ale mediocrului în care se zbat tinerii noştri. Viaţa lor este lipsită de calitate spirituală, de acel ceva cu adevărat înalt ce ţine de veşnicie. Valorile reale au fost metamorfozate nefericit. Totul se risipeşte, totul se pierde, se îmbolnăveşte. Totuşi avem posibilitatea de-a alege!
   De aceea, cred că dacă fiecare dintre noi ar încerca să aducă un cât de mic aport, am putea salva aceşti tineri de la o constatare teribilă ce ar putea veni într-un târziu peste ei, şi anume aceea de a stabili că nu au realizat nimic, că viaţa lor s-a scurs implacabil într-un eşec.
Să încercăm să evităm ca ei să cadă pradă resemnării şi depresiei, să-i învăţăm care e diferenţa dintre cantitate şi calitate, să-i învăţăm să nu facă rabat la calitate, să-i învăţăm să nu se mai fie lăcomi să trăiască consumându-se doar şi năruindu-se! Să nu fie doar nişte învinşi! Se spune că mediocrul se simte bine între spirite mărunte, de aceea trebuie să înveţe să trăiască o viaţă de nota 10!
   Să-i învăţăm să fie optimişti, încrezători, curioşi şi perseverenţi! Cartea îi poate face mai puternici!
   Lectura a fost baza formării omului în trecut, dar şi în zilele noastre, de aceea, haideţi să conştientizăm rolul şi importanţa lecturii şi să acţionăm în consecinţă. Să le arătăm drumul către bibliotecă. Să le oferim cărţi şi să-i învăţăm să dăruiască prietenilor cărţi! Haideţi să fim un exemplu chiar noi! Să ne invităm copiii la un shopping cultural, în care să alegem împreună cărţile. Iată un alt mod de a ne petrece timpul împreuna şi de-a ne răsfăţa.
   Îndemnaţi-i să-şi schimbe puţin stilul, îndemnându-i la lectură.

   CITIŢI!

Elena UZUN


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comentariile nu sunt moderate si oricine poate posta. Va rugam pe cat posibil sa va semnati mesajele. Pentru aceasta folositi optiunea Nume/url, unde puteti completa doar sectiunea nume.Comentariile neadecvate vor fi sterse.