TEXT

Marţi, 24 octombrie 2017, ora 18.00, Adunare Generală a Asociaţiei LTNB Medgidia, la sediul liceului. Obligatoriu prezenţa a cel puţin un reprezentant pe clasă.

vineri, 16 noiembrie 2012

Un dialog aproape ratat





Statistica arată că părinţii se implica mai puţin în timpul ciclului liceal decat în timpul celui gimnazial. Mergând la şedinţele de la clase mă aşteptam totuşi ca statistica sa nu fie relevantă in cazul nostru. După principiul ,, fii atent la ceea ce îti doreşti că s-ar putea să se îndeplineasca’’ , la LTNB, statistica este contrazisă dar nu in sensul pe care mi l-aş fi dorit. Constat că nu se mai implică de loc...
Suntem aproximativ 1400 de părinţi şi dintre aceştia doar câţiva s-au hotărât să se implice efectiv. Foarte puţini şi-au declarat nemulţumirile şi nimeni nu s-a arătat interesat să comunice. Toată lumea tace şi aşteaptă să vadă ce se va întămpla. Problema este ca asociaţia nu poate face bine ,,cu forţa’’. Din punctul meu de vedere, discursul  bazat pe trei cuvinte esenţiale: Implicare, Comunicare şi Colaborare, a fost unul corect dar se pare că nu şi indeajuns ca să atingă coarda sensibilă a părinţilor.  
Deşi am inceput cu stângul, nu pot decăt să declar că acest dialog nereuşit ne va ajuta să înţelegem mai bine cum stăm  în momentul de faţă. Adevărul este că nu contează atât de mult faptul ca liceul arată aşa cum arată, ca bancile sunt vechi, că laboratoarele nu sunt utilate, că acoperişul sălii de sport stă să cadă, că primăria nu a alocat fonduri in acest an şi că unele cadre didactice sunt lipsite  de empatie faţă de copii. Contează faptul că noi toţi nu existăm ca societate civilă. Ne plângem de toate lucrurile din lume, de politicieni incompetenţi şi promisiuni neonorate, că nu avem şosele, că şcolile si spitalele sunt în paragină sau că nu ne da nimeni nimic. Ne-am obişnuit aşa pentru că este mai simplu. Ce rost are să ne complicăm, ce avem de caştigat din asta?
Cred că toate aceste lucruri de care ne plângem s-au întâmplat şi se întâmplă în continuare şi pentru că eu, tu şi el am stat şi ne-am uitat.  Dacă liceul are mare nevoie de ajutor în acest moment, este clar că nu se ajungea  în aceasta situaţie dacă autorităţile locale şi-ar fi făcut datoria şi mai ales dacă persoanele care au condus liceul păna acum ar fi făcut ceea ce trebuiau să facă. Dar ştim cu toţii cum merg lucrurile in România, singura soluţie ca să putem schimba ceva este Implicarea. 
Implicaţi-vă şi daţi-ne o mâna de ajutor, ca să le oferim tuturor copiilor  o şansă pentru un viitor mai bun. Pentru mine personal, este mult mai bine să încep ceva de la zero. Oricât de puţin aş face, tot ar fi mai mult decat nimic. Eu vreau însă, să  intrăm împreuna in istorie ca părinţii care au schimbat destinul Liceului Teoretic Nicolae Balcescu din Medgidia. Pentru asta, cu toţii, profesori şi părinţi, trebuie să ieşim din starea asta de letargie, să nu mai ne ascundem în spatele unor scuze ieftine şi mai ales să nu ne mai dezamăgim copiii. Pentru că noi toţi chiar asta facem, vorbim , ne plângem şi stăm cu mâinile în sân şi le furam copiilor noştri viitorul. Şi aici, nu cred că mai sunt politicienii de vină.....

Laurenţiu OLARU
Preşedintele Asociatiei COMITETUL DE PĂRINŢI LTNB MEDGIDIA

Un comentariu:

Comentariile nu sunt moderate si oricine poate posta. Va rugam pe cat posibil sa va semnati mesajele. Pentru aceasta folositi optiunea Nume/url, unde puteti completa doar sectiunea nume.Comentariile neadecvate vor fi sterse.